Friday, June 5, 2009

Uiiiii-chend

Înainte de a vă apuca să citiţi tre' să vă avertizez că-n cele ce urmează s-ar putea să vă piară cheful de mâncare. Aşa, ca-ntre noi, aţi fost avertizaţi.

Băi, deci am terminat cu încă un examen, deja mă simt ca o bulimică de dooj de kile după ce a terminat de evacuat prânzul- da, nu săriţi în capul meu, ştiu că bulimia e o chestiune extrem de serioasă. Şi m-am decis să mă plimb niţel, eu cu Eugen Cizek - adecătelea o carte pentru un examen viitor. Şi am luat-o prin Cişmigiu, urmând să iau tramvaiul. După o tacla scurtă cu tanti de la shaormăria care se afla în apropierea staţiei, ca să nu zic că era taman pe staţie, a venit sublimul caşcarabete pe şine, în care m-am urcat mai mult decât bucuroasă.

Şi na, nemâncată, ameţită, zgâlţâită. Căldură mare, că deh, majoritatea geamurilor erau blocate. Ne place să ne simţim în siguranţă şi un geam deschis e o ameninţare la adresa feromonilor stătuţi. Mă, şi cum eram eu în tramvai, inocentă ca o castelană de-abia trezită de o rază diafană de soare, undeva între Ştirbei Vodă şi Piaţa Matache am zărit malacul *sunete de fanfară*. Ăsta fiind un specimen de sex masculin, aflat în dreapta şoferului- într-un BMW X5, evident. Şi nu mi-ar fi atras atenţia dacă nu aş fi observat nesaţul cu care se scobea omul ăsta în nas. Păi bine bă, formidabil specimen de stepă asfaltică, eu îţi înţeleg nevoia fiziologică de a te scobi în orificiile nazale. Bine că nu te scobeai altundeva, vorba aceea. Dar maşina bengoasă în care te te afli are doar geamurile laterale fumurii, nu şi parbrizul. Geniu neînţeles ce eşti. Pe deasupra, stimate concetăţean, nu-i frumos să priveşti la dudui în timp ce întreprinzi demersul acesta uimitor de complex. Căci da, vădea o complexitate uimitoare. Se scobea în nas cu fiecare deget pe rând, de parcă ar fi cântat la un pian cu o singură clapă. Ce dracului ai mă în nas? O cosmogonie muciferică? Un univers intangibil şi criptic? Sau îţi cauţi sufletul pereche acolo? Zici că-şi muta excrescenţele mucilaginoase dintr-o nară în cealaltă, ca să nu se simtă niciun locatar al nării singur şi năpăstuit.

Şi nu, să nu vă aud că sunt masochistă fiindcă mă uit la scobeţii în nas, căci am zărit asta în cele două secunde în care maşina ăstuia s-a aflat lângă geamul tramvaiului. Brusc, timpul s-a încetinit ca în filmele cu multe focuri de armă în care eroul salvează o cuconiţă din faţa puştii. Avea şi ghiuluri pe degete băiatu'. Păi da, pesemne că tre' să ai valoare şi când te scobeşti în nas. Frumos băiatule, mă faci să cred că ar trebui să colonizăm Luna cât de curând şi să vă lăsăm să vă distraţi în tihnă cu ce părţi anatomice au mai rămas nedescoperite. Ştii că ai şi urechi, nu? Da, exact, alea lipite de cap, care te fac să auzi atâtea sunete frumoase de acordeon.


Gata, de-aici puteţi citi în linişte, că nu mai descriu cu lux de amănunte scârboşeniile urbane.

Am observat că au intrat masculii în călduri dom'le. Cred că se precipită atmosfera vara. În Cişmigiu m-au strigat în felurite moduri nişte pigmei disperaţi. Ar trebui să-i înveţe cineva pe ăştia că sânii sunt într-adevăr nişte părţi ale corpului fascinante, dar că nu se pot detaşa. Aşa, să le facă cineva educaţie în clasa a şasea. Să adauge acolo, pe lângă funcţiile propriu-zise ale lor, un side note cu "Atenţie! Sânii nu sunt detaşabili!". Ar putea să fie o precizare chiar utilă. Pe viitor prevăd că ar face bine să includă şi un ghid al utlizatorului, cu indicaţii, instrucţiuni de utilizare, garanţie şi repercursiunile pe termen lung. Să ştie şi ăştia mici că nu e bine să vrei să fugi cu sânu' lu' tanti. Tanti s-ar putea să-ţi tragă un Cizek peste menghină şi asta nu o să-ţi placă. Bine, nu i-am pocnit, că poate-mi demonstrau că mă-nşel cu privire la plasticitatea perişoarelor mele.

Azi s-au întâmplat şi chestii bune. Noi avem o bibliotecară foarte competentă. Adică ştie ce cărţi are şi ce cărţi nu are, şi, mai mult, dacă vii ca mine, precum un popândău pe autostradă şi nu ştii ce cauţi, eventual nici numele cursului, te mai şi ajută. Nu ţipă la tine, nu-ţi spune că eşti un iresponsabil tâmpit şi inconştient, nu îţi aruncă priviri de-alea de medusă.

Nu, cu un calm demn de invidiat se duce la raft şi te rezolvă. Îmi plac oamenii ăştia care nu te fac să devii o particulă browniană doar fiindcă au ei isoane. Ei, şi uitându-se ea aşa la permisul meu divin de împrumut- în care arăt probabil mai bine decât în toate drăcoveniile astea utile-n legitimare- mi-a zis că o să îmbătrânesc frumos şi că am o făţucă simpatică. Şi am purtat o conversaţie dintr-aceea care-ţi trage jaluzeaua de pe ochi şi îţi face ziua mai bună.

Deci am mai râcâit în perete o linuţă, mai e niţel şi ieşim din carcera sesională. Şi referitor la ea, nu-s enervanţi ăia care copiază cu handsfree-urile? Mamă, le-aş îndesa căştile alea în nasul ăluia de mai devreme. Nu-i înţeleg. Da băi, cu şuşotelile merge, că na, mai mult de 34 de cuvinţele nu prea poţi să sufli când e liniştea aia mormântală în amfiteatru. Dar de ce naiba nu pui mâna să citeşti ceva, să-ţi pompezi chestii în tărtăcuţă în loc să stai să elaborezi strategii de copiat alambicate? Şi-apoi, tre' să fii tâmpit să crezi că nu se prinde nimeni. Că mdeh, ăştia cu handsfree-ul lor scriu mot-a-mot. Că nu te-a prins e una, că eşti o cutie cu picioare e alta.

Iniţial m-am ofticat. Păi da' ce papufili, eu trag la jug ca bou' şi vine Bubico, copiază şi ia mai mult decât mine. Şi-apoi mi-am dat seama că diferenţa dintre mine şi Bubico este una extraordinară. Eu pot să vorbesc coerent, fără să-mi lipesc retina de foaie, în timp de Bubicel îngaimă cuvinte ca un/o retardat/ă. Bubicel a avut mai mult decât mine la BAC, iar eu am fost a zecea pe capitală. Notele mele-s pe bune, ale lui Bubicel îs un handsfree şi-un hapciupalitic la capătul celălalt al firului. Bubico fără handsfree e un maimuţel, eu sunt la fel de mine însămi.

Şi acum că am rămas fără frustrări cotidiene vă urez să vă weekenduiţi la maximum, până devine covorul tavan. Şi ca note to self, ar trebui să se gândească cineva la doze de 330 ml de Absolut. Mi-ar face viaţa mult mai frumoasă. Şi pe-a voastră cred. Şi viaţa lui Merişor. Şi a Sarei, căreia îi dau indicaţii despre ce şi cum să bea.

16 dude:

Anonymous said...

Honey, cum sa-ti zic, oameni cu nevoi ca ale noastre mai exista pe lume. Poftim de te minuneaza:

http://home-and-garden.webshots.com/photo/2130646870065167328xsLogm

Luluts. said...

no, merg şi astea. păcat că n-avem în România, na. :P

Luluts. said...

aş fi preferat totuşi doză gen cola, să nu par de-a dreptul alcoolică

Anonymous said...

da' ce, te doare mana sa cumperi cola, sa bei cola si sa umpli inapoi? :D 330 ml, incape la mare fix. si e ca si cum ai bea cola, evident.

(asta din ciclul "ceai in gradina japoneza din herastrau")

Luluts. said...

ce vremuri bune băăăi :))) da, e wicked şi-aşa. screwdriver la purtător. :D

cristina said...

oh doamne, sustin faza cu sanii. sustin puternic. toaaata lumea se holbeaza'n pieptul fetelor. e urat. e urat si enervant pe deasupra. sunt niste tate, oaaaaaaaaau taaaaateeeeeeeeee, pffff. ts ts. :D

Luluts. said...

hai măă, eu mă chinui să nu le zic ţâţe şi vii tu şi-mi strici mojo jojo-ul :)))

UberSpaceChimp ^^ said...

Mi-e lene să caut da' îi ceva pe radio cojones ,atlas de mitocănie urbană i se zice cred .
..ermm yea poate a devenit enervant că toţi n00bi iau examenu cu micro hands-free gata făcut, ăla fără micro îi cam l0w.
Daaaar dacă elaborezi o strategie fking high-tec shit cu high-tec gears atunci îţi trebuie ceva brainzzz şi skilzz,cunosc un caz :) el îşi făcea singur chestiile astea A.k.A homebrew

cristina said...

atunci pardon, sani. :))
[tsatse e pentru intelesu' alora care se holbeaza, ce stiu ei ce'i un san? pff]

Luluts. said...

@ UberSpaceChimp: da, ştiu. guerrilla ftw! voiam şi eu să scriu despre ţoapele care staţionează ca potârnichile pe scările rulante. Între timp m-am lăsat păgubaşă.

Cât despre tehnici de copiat, da, recunosc, este o artă. Doar că respectiva chiar nu .. chiar nu are cu ce. Adică na, prin comparaţie cu ea, Becali e deja docent. Dacă era măcar o trestie cugetătoare da vero, poate că n-o mai menţionam. Dar o duce mintea aşa cum merge un creion pe skateboard.

@ ze neuron : perişoarele mele îţi sunt recunoscătoare :))

Anonymous said...

băăăăă. perișoarele erau ale mele :(

Luluts. said...

Pus-am linku' Valentinei. Orişicum popor, sunt ale lui Merişor perişoarele. Merişor perişor. :))

Anonymous said...

De ce te oftici ca astia copie cu hands? Si ce daca are nota mai mare? Asta e. Vorba aia...sticla face diferenta. Da-i dracu'. Iti zic eu..am restante mai multe decat examenele promovate. Dar macar nu am copiat. Asta e. Incet le iau pe toate. Si ce daca au nota mai mare? La angajare, o firma respectabila isi da seama de valoarea ta. Si nush cine "rade la urma". In plus..inveti pentru tine, nu pentru altul.

Anonymous said...

Am pus un comentariu dar vad ca nu e afisat. Ma rog. Chestia era ca inveti pentru tine nu pentru altii. Ce inveti iti ramane tie. Tu o sa te bucuri de asta.

Cu privire la holbat:
Din categoria "cu ochii-n licuricii fetelor"...cine va pune sa va imbracati asa cum va imbracati? Va place, va sta bine, atunci suportati. Nu va place, nu va imbracati ca sa se vada. Si problema e ca multora..le place. De aia se imbraca asa. Hai sa fim seriosi.

Nu stiu de ce se mai vorbeste inca de asta. Tu = consecintele faptelor tale.

Luluts. said...

Ce te face să crezi că nu eram îmbrăcată cum trebuie? Mai comentam ca tembela dacă arătam precum o cocostârcâ în căutare de cocostârc? Îţi zic eu că nu.

La urma urmei, soluţia ar fi să mă convertesc la islamism şi să nu mi se mai vadă decât ochii, poate atunci s-ar potoli rafalele.

Evident că mă oftic, fiindcă învăţ în cadrul Universităţii şi-n loc să fiu la buget, sunt la taxă din cauza unui specimen inapt. Am avut 9, 93 la BAC, pe meritul meu, fără să copiez, fără nimic. Am învăţat. Aşa cum învăţ şi-acum. Dar eu îmi iau notele pe merit, aia pe handsfree. Şi atunci, atunci nu-mi convine, nu?

Las' c-o ciufulesc eu niţel cu proxima ocazie. Ciufulesc intelectual, că ar fi culmea să m-apuc s-o păruiesc. Încă nu-s Xena.

cristina said...

ce perisoare ma, v'ati tampit?!

si'apropo de "meriti ce auzi/vezi/patesti pe strada ca te'mbraci asa cum te'mbraci" : ba ma lasi :)) eu nici nu stiu ce'i ala decolteu si tot aud tot felu de tampenii cand merg pe strada. ma imbrac cat mai bine si mai acoperit da' nici prea rau ca's totusi 30si de grade. nu pot sa'mi tai sanii daca pe'astia mi i'a dat mama, astia sunt. si daca tot se uita lumea, macar de s'ar uita si atat. da' cand auzi ce scot pe gura unii, nici nu stii daca sa razi sau sa te enervezi. oricum, sanii nu se micsoreaza, comportamentu' barbatilor care reactioneaza asa nu se schimba. asta e.