Sunday, June 14, 2009

Teribiliști, fumători și teribiliștii-fumători

Băi, deci trebe să vă anunț în mod formal că mai am doar două examene *Doamne-ajută*. Și că-s încă vie și nevătămată psihic. Bine, poate că-s un pic mai accentuat scelerată, dar asta e de bine, căci este vremea teribilismului.

Și că veni vorba de teribilism, așa, total inopinat, hai să vă pun o-ntrebare de 360 de grade celsius. De ce, în numele ciclopilor, dacă ai motor de off-road, mă rog, motocicletă d-aia benghea, tre să o călărești taman pe Lipscani? Adică nu cred că vor fi mamzelele impresionate de caii tăi putere, ci dimpotrivă, se vor gândi că nu ești capabil să o utilizezi decât prin oraș, ca maimuțoiul.

De ce dacă bei fie și-o bere și ești așa, fericit, nimic mai mult, tre să te iei de muierile care se plimbă pe la 2 noaptea pe Elisabeta și să le zici că-s emo? Adică na, mă obligi să-ți arăt manichiura perfectă a degetului meu mijlociu, chestie care s-ar putea să contravină cu spiritul tău moral și să vrei să-mi tragi o scatoalcă peste ceafa mea de domnișoară. Și na, eu s-ar putea să aplic figura cocorul și să-ți trag un șut în cOmOri, chiar de-i ultimul lucru pe care mai apuc să-l fac în viața asta fără să am un ochi vânăt.

Apoi ăia care ascultă Kiss Fm cu geamurile larg deschise. Și care eventual au mașini d-alea per impressionare le signore. Băi, filfizon bucureștean, clujean, sibian, constănțean. Crezi că dacă asculți melodii gay o să mă faci să-ți sar goală pe capotă? Sau să-mi arunc tricoul care miroase a parfum de la Nautica peste ochelarii-ți de soare Gucci Pucci? Nu, o să mă faci să-mi îndes căștile și mai așijderea în urechi, să apăs butonul de volum până fac bătătură-n buricul deștelui și să bag un N.I.N, că să mă asigur că pe la șaij de ani o să fiu nițel mai surdă. Orișicum, mai sunt și ăia care ascultă muzică bună în mașini de femei. Eu știu că esențele tari se țin în flacoane mici, dar Mini Cooper-ul tău nu prea e-n ton cu ce zic băiețeii de la Metallica. Nu, nu se pune dacă mașina ta e în service.

Și apoi acei mojici care-ți cer foc sau te-ntreabă cât e ceasul sau îți aruncă un ” prietenul meu crede că ești drăguță”. Oh, în numele cozonacului, aveam mai multă demnitate în clasa a treia, când signor Mugurel *așa-l chema pe pretendentul meu de-atunci* îmi trimitea bilețele cu ”Vrei să-mi dai prietenia ta?”. Și dacă m-ar întreba un alde d-ăsta dacă vreau să-i dau prietenia mea, i-aș spune că aș vrea, dacă prietenia mea ar fi o rachetă de tenis cu circumferința de 3 metri juma, făcută dintr-un aliaj de metal foarte dens, cum ar fi oțelul. Da, atunci aș vrea să-i aplic prietenia mea peste mufon. Cum acest lucru nu este posibil, am să mă mulțumesc să ridic sfidător o sprânceană, să mă gândesc că ești debil și să îți întorc extremitatea sudică.

În altă ordine de idei, știi când viața ta capătă un sens? Atunci când te știu barmanii. Și te-ntreabă dacă ”Vrei ca de obicei?”. Și sensul vine atunci când ai încredere suficient de multă în ei încât să le răspunzi cu ”Nu, surprinde-mă”. Bine, pe de altă parte asta poate însemna că ai nevoie de ceva dezintoxicare cu ceaiuri hepatice.

AH. Mi-am amintit. Îmi mai plac oamenii cărora le ceri foc și care nu-ți spun că nu au, așa, simplu. Trebuie să adauge și faptul că ei nu fumează. Dacă dai peste omul nepotrivit, poate-ncepe să-ți explice și efectele secundare ale fumatului, exploatând la maximum imaginile morbide ale viciului sus-numit. Un om de genul este tata.

În diminețile senine ale copilăriei mele, mă trimitea mereu să îi cumpăr Viceroy roșu. Știi ce-s alea? Cred că dacă fumezi un singur Viceroy roșu îți trece toată viața prin fața ochilor. Sau prin tine, după caz. Și stăteam în Iancului, la etajul 7 și eram, evident, prea slabă ca să mă ducă liftul. Eh, și așa mi-am menținut eu condiția fizică. Urcam și coboram de două ori pe zi, fiindcă de fiecare dată când îi ziceam să-i cumpăr două pachete îmi răspundea că el nu fumează atât de mult. La un moment dat, tata a făcut două preinfarcturi și a suferit un bypass. Ca atare, nu mai fumează de ceva timp. Și-acum trebuie să se ia de toată puștimea care-ndrăznește a-și utiliza plămânii în scopuri fumânde.

Nici măcar nu am morală la povestioară.

Dar nu uitați copii, fumatul dăunează grav sănătății, afectează tenul și potențele pe care le poate căpăta filosofia stoică. Hmm, da. Cred că s-ar lăsa mai multă lume de fumat dacă pe pachet ar scrie ”Atenție! Fumatul tâmpește.” Toți ne credem ntelectuali.

6 dude:

agamita said...

vwry nice post. scrii rar dar bine. nu pot decat sa te incurajez sa o faci mai des...sa scrii, zic :)

Lulu. said...

:) mulţumesc, să fie primit. :) scriu când am despre ce scrie. dar momentan mă tot sâcâie una sau alta. :D

vreauultimulloc said...

Dupa ce critici la inceput oamenii care se folosesc de masina haine bautura etc sa impresioneze o dadu-si in barci la sf cu masina de femei. Masina e ca sa te duc din punctul A in punctul B si muzica ca sa iti incante auzul. Ce legatura gasesti tu intre cele doua decat o asociere pe care ai facut-o tu din filme.
E tot un fel de superficialitate si asta doar ca e a ta si ti se pare mai cool :)).

Lulu. said...

mno, da, nu-i nicio legătură între muzică şi maşină, în genere.

dar când priveşti intens pe geam la tipe ca o salamandră-n călduri, ascultând nu-ştiu-ce-muzică-pe-care-eu-aş-interzice-o-pe-vecie, , ai tot dreptul să fii judecat şi considerat penibil. :D

vreauultimulloc said...

Pai ce legatura are faptul ca nu iti place tie muzica cu penibilul si ce legatura are faptul ca se uita la tipe cu penibilul?
Eu iti inteleg problema dar :)) nu inteleg de ce nu accepti ca esti subiectiva si ca aici nu e vorba de penibil ci de faptul ca manifesti tu o animnozitate personala fata de anumiti indivizi.
Si intre noi fie vorba prima impresie de multe ori e gresita asa ca nu e indicat sa te conduci dupa ea.

Lulu. said...

Măi. Nu am nimic cu indivizii respectivi, fiecare trăieşte cum ştie.

dar na, să asculţi metallica la maximum într-un smart nu e tocmai de bun simţ.