Saturday, November 6, 2010

M-am mutat

0 dude
Cu chiu, cu vai, cu sprijin moral.

De azi înainte mă găsiţi pe www.luluts.ro :) Încep să scriu un nou capitol.

Thursday, October 7, 2010

Rom, my way

2 dude
De câteva zile toată lumea sporovăieşte despre noul ROM. Brusc, sunt cu toţii în măsură să-şi dea cu părerea despre o campanie care poate că nici nu îi priveşte. În fine, părerile se-mpart în două mari categorii. Ăia care dispreţuiesc ciocolăţica brand de ţară, care îi acuză pe care au avut ideea de mediocritate şi de ticăloşenie creativă şi ăia cărora le place noua direcţie, care apreciază îndrăzneala şi elanul.

M-au abordat, dat fiind că-s un publicitar junior, mulţi prieteni indignaţi. Cât de naşpa, cum au putut să facă aşa ceva, au dat România la schimb pe SUA, mon dieu, ce grozăvie etc etc. Şi le-am răspuns tuturor aceeaşi chestie. Când eşti în maşină pe DN şi treci pe lângă panourile în care doi copilaşi stau sub un jgheab nu simţi nimic. E drept că le vezi, dar nu-ţi stârnesc nicio reacţie şi se evaporă în 2 secunde. Noul ROM nu e aşa. Îţi place sau nu. E o delimitare strictă, o reacţie emoţională puternică - fie că eşti de acord cu noua abordare, fie că nu. Ciocolata asta te face să simţi ceva pentru ea. Ţi-a intrat în cap. O urăşti şi-i acuzi pe cei care au trântit stelele americane pe ambalaj (SUA e naşpa, huooo, bleaha bleaha) sau empatizezi, fiindcă-ţi place coioşenia ideii.

Pentru mine ăsta nu e badvertising. Eu apreciez campaniile şi execuţiile care-mi declanşează imediat un sentiment de respingere sau de ataşament faţă de marca respectivă. Şi campania ROM e buzz-worthy. Toţi au o părere despre ea, toţi au văzut spoturile, toţi discută pe marginea subiectului. O fi pe bune, n-o fi pe bune, cui îi pasă?

E o campanie care exploatează în mod deştept insightul ăsta ("Vin americanii" a fost una dintre ideile-forţă ale rezistenţei anti-comuniste decenii întregi) şi care a deconspirat, într-o săptămână, un patriotism latent în foarte mulţi români. McCann, me likey. Aţi dat o lecţie frumoasă de buzz marketing.

Later edit: www.romautentic.ro :D Buzz marketing, ftw!

Wednesday, October 6, 2010

Mbub, part II

1 dude
Aparent există foarte mulţi indivizi curioşi să-mi afle trecutul de înamorezată, aşa că pentru a le face viaţa mai uşoară şi mai satisfăcătoare am decis să continuu postul precedent.

Uitasem să vă povestesc de V., iubirea mea între 9 şi 12 ani. După ce m-a ignorat vreo 2 ani, am vrut să-l pup (eu şi sora lui am fost şi suntem în continuare foarte bune prietene). Aşa că într-o zi, pe la prânz, în casa lor a avut loc o desfăşurare majoră de forţe. Stătea la etajul 1. Am urcat scările tiptil şi there he was, frumosul adormit pe canapeaua din bucătărie. Am experimentat în 2 minute tot spectrul coloristic. M-am înverzit, înrozit, albăstrit şi până la urmă, după ce l-a pupat şi sora lui ca să mă convingă că doarme buştean, tot nu am reuşit să intru în bucătăria aia. Mi-era ruşine, aveam genunchii gelatină şi am decis că trebuie să aplic o alta strategie. Aşa că m-am fardat cu tot ce am găsit pe la mama prin portfard. Asta deoarece V., care avea 11 ani, îşi dorea să nu mai fiu atât de copilăroasă. Data viitoare când am ieşit la joacă m-am prezentat în faţa cavalerului cu faţa sorcovită. Nu i-a plăcut, fiindcă eram un fel de mini-Joker mult mai zbanghiu.

Totuşi. iubirea mea pentru V., profundă şi necondiţionată, a fost umbrită de o pasiune inopinată pentru .. Enrique Iglesias. Şi să nu vă prind că îndrăzniţi să fiţi răutăcioşi, fiindcă, în apărarea mea, avem 11 ani. Bine măcar că nu era un puber cântăcios. Am lipit postere cu latino loverul meu pe toţi pereţii din cameră, îi ştiam tot repertoriul, fiecare notă muzicală, fiecare apariţie în reviste gen Bravo, Popcorn etc. Ştiu şi acum că are 1, 96 (?), că e cu o domnişoară rusoaică care bate mingiuţe de tenis şi că a cântat în România când s-a lansat MTV Romania, în 2005.

Şi au fost şi momente mai puţin cretine, dar pe acelea le păstrez pentru mine, că şi-aşa m-am defăimat într-o manieră dubioasă. Şi mi-am dat seama că atunci când eşti mic, panoplia de senzaţii care te încearcă la gândul celui de care-ţi place este mult mai variată şi intensă ca acum. Cumva, era foarte mişto atunci când îţi cerea cineva prietenia şi te-ntâlneai cu el pe holurile liceului - în timpul orelor, când cereai voie la baie. :)

Monday, September 27, 2010

Mbuuub.

4 dude
Mi se reproşează adesea că nu am interjecţii standard, aşa că am zis să vă surprind şi pe voi cu una dintre ele. Iaca titlul.

Mbun, ziceam că voi scrie despre bărbaţi. Nu ştiu sigur ce, dar astăzi sunt mult prea hiperactivă pentru binele meu şi dacă nu încep să investesc energia aceasta în ceva o să plouă cu skittles în slovenia (inside joke). :D

Primul ghinionist din apropierea mea a fost (şi este) tata. Despre el nu-s multe de zis. Adoră şahul, citeşte te-miri-ce-uri cu tot felul de conspiraţii mondiale (şi oricât aş încerca să-l conving că-s nişte baliverne, nu reuşesc), îmi mai împrumută cărţi fără să mă anunţe, rezolvă integrame, joacă fotbal. Meh, ocupaţii dintr-astea mărunte. Lui tre' să-i mulţumesc pentru că m-a învăţat să nu bat şuruburi în pereţi. Şi tot lui trebuie să-i mulţumesc pentru miile de haine pe care mi le-a înrozit tacticos. Mulţumesc, tatăăăă.

Apoi a fost prima mea iubire, pe nume Mugurel. Mugurel a ajuns fotbalist. Mugurel îl punea pe colegul lui de bancă să îmi scrie bileţele, el scria bileţele colegului său pentru colega mea. Teoria socială a criss-cross-ului se aplica perfect în cazul nostru. Idila noastră din clasa a doua a durat o iarnă, căci în primăvară l-am ostracizat. Mi-a adus un mărţişor urât urât şi mi-a scris "jă tem" pe-un bilet. I'm ugly-mărţişoare intolerant.

Apoi a fost idila de clasa a şasea. Eu descoperisem o atracţie fatală pentru adidaşii albi, el juca baschet, eu ascultam P. Diddy, el era rapper, vorbeam acelaşi dulce slang de Pajura/ Dămăroaia, el îmi scria poezii, eu eram uşor de impresionat etc etc. Şi-mi plăcea şi prietenele. Poate prea mult. Aşa că l-am sunat pe fix (noi n-aveam tehnologie, huooo) şi i-am transmis bunicului său că eu nu vreau să mai am nimic de-a face cu nepotul său. M-a stalkuit câteva zile, dar şi-a acceptat umilitoarea înfrângere.

(To be continued, la cerere)

Tipologiile sunt, în cazul bărbaţilor, subiective. Adică da, îi putem îndesa în grămăjoare şi-i putem sorta după varii criterii, dar na, nu e corect nici măcar să număram copacii. Fiindcă în esenţă, copacii nu-s identici din niciun punct de vedere. Filosofeală, ftw!

Şi simt cumva că ar trebui să am o concluzie, aşa că .. fiţi uimiţi!

Boyz R US! :D


Saturday, September 25, 2010

Ajutoooooooooor

4 dude
Aseară am salvat din colţii câinelui meu o pisicuţă de vreo 4-5 luni. Are blana gri deschis, ochii galbeni şi este extrem de pufoasă. Am botezat-o Rozmarin Bulină de Bourbon Gulliver. Nu mă întrebaţi de ce, căile creierului meu sunt ca firul Ariadnei.

Este o pisică imperială (doar face parte din strălucita dinastie de Bourbon), extrem de cuminte - chiar acum moţăie în braţele unei colege dintr-ale mele- şi are nevoie de cineva care s-o drăgălească, fiindcă-i tare afectuoasă.


Aşa că vă rog să daţi sfoară-n ţară - poate îi găsim stăpân.

Promit să revin cu poze mai târziu :) Meanwhile, help?!

PS: Pe mademoisselle pisică-mi o cheamă Augustus Gorchakov Biscuite Şlap, dar îi spun Olenka.

Later Edit: Avem si poze acum :)






Uploaded with ImageShack.us




Uploaded with ImageShack.us




Uploaded with ImageShack.us



Uploaded with ImageShack.us

Friday, September 24, 2010

It's aliiiiiiiiiiiive

5 dude
Băi, deci mi-s încă vie şi aptă să fac diverse chestii, precum circulat cu metroul, twitterit, observat detalii, comentat aiurea-n tramvai, vorbit de una singură cu tăt cu ecou şi-alte asemenea indeletniciri minunate - potrivite temperamentului meu schizoid.

În altă ordine de idei, cu furia revoluţionară a lui Garibaldi (şi promit că-i ultima inserţie history-related de pe blogul acesta .. ori not), resuscitez în mod oficial acest fecund tărâm pe care-n trecut îmi deversam cu mare drag gândurile. Sunt o mamă de blog groaznică, mbu.

Pregătiţi-vă sufleteşte. După mine, potopu'. Ah. Şi voi scrie despre bărbaţi, că deja nu se mai poate :)))