Întrerup moţăiala voastră nefondată- fiindcă este sâmbătă, ar trebui teoretic să fiţi trotilaţi high class prin vreo bodegă- pentru a vă informa că eu, în general, visez. Şi nu numai eu, ci şi alte miliarde de oameni. Dar dintre bilioanele acelea nesemnificative se remarcă două prietene de-ale mele, Valeeh şi Mereeh, care visează şi ele-n tandem cu mine aceleaşi giumbuşlucuri fantasmagorico-imposibile.
Mă, şi cum şedeam eu astă seară cu sinusurile tumefiate, cu o febră d-aia timidă - 38, 5- cu ochii calzi şi umezi, dar nu ca asemănare izbitoare dintre mine şi o vacă, ci ca simptom al unei răceli vindicative, care te prinde după aproape un an de strecurat tiptil printre virusuri, în timp ce mă conversam cu Valeeh se petrece o minunăţie de-ntâmplare, pe care, evident, nu am presimţit-o.
Şi-anume, dintr-un neant strictamente delimitat, V. mă anunţă somptuos că aseară a visat că mânca un adidas. Moncher, un ADIDAS! Nu ştiu sigur ce firmă, dar dacă era un adidas Adidas, ne-am dat dracu' fiin'că era un adidas la puterea a doua, deci un super adidas. Şi îl- citez- "dezasamblase", deci îl păpa premeditat şi cu stil. Şi la ce se gândea micuţa de ea in tot răstimpul acesta? La faptul că probabil stomatologul ei ar căsăpi-o cu patentul de bracketsi peste ochii-i drăgălaşi. Căci da, stimabili, şi ea, ca şi mine, are aparat dentar dintr-ăla care prinde Wifi pe la Universitate. Dar asta este altă povestioară, de povestit în altă seară. Şi când ai aparat d-ăsta nu ai voie să muşti, să mănânci seminţe, nuci, fistic, ursuleţi koala, caramele, gumă de mestecat şi pantere roz. Nu ai voie vată pe băţ, nu ai voie nimic. Nici să respiri prea tare n-ai voie că poate-ţi sperii sârma şi ţi se dezlipeşte vreun nenorocit d-ăla metalic. Dar na, noi ne considerăm şic şi ne hlizim ca nişte hiene aburite de fiecare dată când se iveşte ocazia, pentru a testa rezistenţa vizuală a celor care ne acompaniază.
Şi visul acesta are şi o continuare. Deunăzi, când făceam disperată abdomene în scopuri altruiste, în parcul situat la 2 metri de casa în care locuiesc şi pe care într-o zi o voi transforma în buncăr antiatomic cu turnuleţe şi ponei zburători vigilenţi pe post de santinele, mândra s-a confesat din nou cu privire la altă experienţă onirică. De data asta, liberală fiind din convingere, ca şi mine, l-a visat pe Crin Antonescu. Şi nu oricum, ci cu vreo 20 de ani mai tânăr, cu cercel albastru în ureche, cu pleată răzleaţă şi cu un tatuaj imens şi negru pe omoplaţi, care reprezenta un păsăroi-vulturoi cu aripile deschise. Fiindcă liberalismul ne dă aripi, iar Red Bull nu mai e la modă. Şi Crinişor- pe care eu şi toţi ceilalţi îl vom vota, căci merită, dar nu dintr-un motiv anume ci fiindcă are o podoabă capilară impresionantă- dădea interviuri în piscină, unde-şi etala six packul aferent şi bicepşii bine lucraţi. Şi asta nu este tot, stimată audi.. citutenţă, căci lumea era fascinată de el şi avea de gând să-l voteze. Sondajele confirmau aceasta.
Stimabila Mereeh a visat şi ea un subiect dintr-acesta de scurtmetraj. Se făcea că o profesoară pe care o iubim *cough cough cough cough* adunase restanţierii pe un bloc din Militari paralel cu al ei. Dihania monstruoasă, cu trei capete - bine, avea doar unu', dar face cât trei hidoase- striga drăguţii terorizaţi în ordine alfabetică. Ei, şi această Muriel autohtonă, cu puterile ei paranormale în materia pe care o predă şi care ne solicită 'ntelectual până la limita inferioară a mantalei Pământului, îi făcea pe studenţachii care picaseră restanţa să sară de pe bloc. Noroc că Mereeh, cunoscută şi sub numele de Mewii sau Meri, luase 7 şi deci scăpase de această nimfă sferică.
Şi fiindcă deja buricele degetelor îmi zbiară de lene, voi păstra visul meu pentru alt post, în speranţa că până atunci voi visa alte tâmpenii d-astea. Prevăd că voi începe să visez şi OZN-uri, rase extraterestre şi alte scârnăvii de genul, fiindcă citesc "The Hitchhiker's Guide to the Galaxy" care este fenomenal de mişto şi care a început să mă obsedeze crunt.
