Monday, September 27, 2010

Mbuuub.

Mi se reproşează adesea că nu am interjecţii standard, aşa că am zis să vă surprind şi pe voi cu una dintre ele. Iaca titlul.

Mbun, ziceam că voi scrie despre bărbaţi. Nu ştiu sigur ce, dar astăzi sunt mult prea hiperactivă pentru binele meu şi dacă nu încep să investesc energia aceasta în ceva o să plouă cu skittles în slovenia (inside joke). :D

Primul ghinionist din apropierea mea a fost (şi este) tata. Despre el nu-s multe de zis. Adoră şahul, citeşte te-miri-ce-uri cu tot felul de conspiraţii mondiale (şi oricât aş încerca să-l conving că-s nişte baliverne, nu reuşesc), îmi mai împrumută cărţi fără să mă anunţe, rezolvă integrame, joacă fotbal. Meh, ocupaţii dintr-astea mărunte. Lui tre' să-i mulţumesc pentru că m-a învăţat să nu bat şuruburi în pereţi. Şi tot lui trebuie să-i mulţumesc pentru miile de haine pe care mi le-a înrozit tacticos. Mulţumesc, tatăăăă.

Apoi a fost prima mea iubire, pe nume Mugurel. Mugurel a ajuns fotbalist. Mugurel îl punea pe colegul lui de bancă să îmi scrie bileţele, el scria bileţele colegului său pentru colega mea. Teoria socială a criss-cross-ului se aplica perfect în cazul nostru. Idila noastră din clasa a doua a durat o iarnă, căci în primăvară l-am ostracizat. Mi-a adus un mărţişor urât urât şi mi-a scris "jă tem" pe-un bilet. I'm ugly-mărţişoare intolerant.

Apoi a fost idila de clasa a şasea. Eu descoperisem o atracţie fatală pentru adidaşii albi, el juca baschet, eu ascultam P. Diddy, el era rapper, vorbeam acelaşi dulce slang de Pajura/ Dămăroaia, el îmi scria poezii, eu eram uşor de impresionat etc etc. Şi-mi plăcea şi prietenele. Poate prea mult. Aşa că l-am sunat pe fix (noi n-aveam tehnologie, huooo) şi i-am transmis bunicului său că eu nu vreau să mai am nimic de-a face cu nepotul său. M-a stalkuit câteva zile, dar şi-a acceptat umilitoarea înfrângere.

(To be continued, la cerere)

Tipologiile sunt, în cazul bărbaţilor, subiective. Adică da, îi putem îndesa în grămăjoare şi-i putem sorta după varii criterii, dar na, nu e corect nici măcar să număram copacii. Fiindcă în esenţă, copacii nu-s identici din niciun punct de vedere. Filosofeală, ftw!

Şi simt cumva că ar trebui să am o concluzie, aşa că .. fiţi uimiţi!

Boyz R US! :D


4 dude:

Janie said...

aoleu, pana ajungi la liceu te lasi iar de blog

Luluts. said...

ca sa-ti citez binecunoscutul slogan "da' nu il las, nu il las, nu il las"

krossfire said...

Lipsesc ''roackerii'' din peisaj. Era extrem de dificil pentru noi astia care ascultam muzica pe bune si mai si bagam la un instrument sa agatam gagici in generala si inceputul liceului. Erau prea multi machiati in negru care umbreau peisajul :P

Luluts. said...

Modest, modest, de trei ori modest! :D

Urmeaza sa scriu si de the_one_and_only roacker :D Ca pe vremea mea nu existau emo chitii *facepalm*