Dulce-amor de sesiune

Ştii când te trezeşti dimineaţa şi ai stomacul precum un cearceaf mototolit, când ştii că ai multe lucruri de făcut şi eşti agitat şi te-njuri în gând? Când alergi la baie să te speli pe dinţi, dar te gândeşti să economiseşti ceva timp aşa că pui cafeaua la făcut între timp şi bagi zaharniţa în frigider în locul laptelui - care acum e-n dulap? Când ţi-e prea foame ca să-ţi fie foame şi-ţi vine să vomiţi, dar nu ai ce, fiindcă de două săptămâni mănânci ca un octogenar?

Eh, nebuloasa de mai sus se numeşte sesiune. Şi sincer, dacă după cele 4 săptămâni de supliciu şi travaliu intelectual nu aş arăta ca un zombie, probabil că mi-ar plăcea. Nu, nu-s masochistă. Mi-ar plăcea fiindcă sesiunea mă bagă-n priză, mă face să alerg, să mă automotivez, să mă autodepăşesc, să alerg după tramvaie şi metrouri. Mă face să-nvăţ chestii cu o viteză uimitoare.

Dar nu ne place sesiunea, fiindcă după ce ne lăfăim ca nişte pudeli răsfăţaţi tot timpul de dinainte, am vrea să o facem şi în timp ce. Şi nu se poate. Sau mă rog, se poate. În astea 4 săptămâni am putea fi cerute şi de neveste că tot am zice da, doar ca să economisim nişte timp. Sau nu, în alte cazuri. Şi acum ne apucă pofta de citit Thomas Mann, de alergat pe câmpii în chiloţi din satin, de ţopăit bezmetic în piaţa Victoriei, de făcut jogging, cântat la chitară, de mâncat sănătos, de gătit, de scris romane cu personaje fabuloase şi inexistente. Memorii- da, avem atâtea de lăsat pe mâinile generaţiei viitoare, de ce papufili să nu ne apucăm de scris taman în sesiune?

5-ul este sfânt. Şi când îl iei te-ntrebi ce mama naibii ai făcut de ai luat doar 5, când tu meritai - evident- 7? Şi dacă ai luat 7, oricum ceilalţi au luat toţi 5. Dar parcă tot înspre 10 trăgeai. În final, nicio notă nu o să fie la fel de mare precum sperai să fie. Sau o să crezi că pici examenul şi te trezeşti cu 10 la final - mi s-a întâmplat şi mie.

Oricum, mâine am examen la Istoria Relaţiilor Internaţionale - în principal relaţiile diplomatice dintre marile puteri în secolul XIX. Şi eu mă duc ca o turturică, ştiind totul în mare şi nimic în amănunt. Şi mai voiam să iau şi notă astronomică. Heh.

Sesiune frate. La mine chiar două. Că nu mi-a ajuns o facultate, nu, a trebuit să-mi întind tentaculele de caracatiţă în două direcţii. Câh.

P.S : la începutul fiecărei sesiuni o să vă spuneţi că "Asta e ultima oară când fac aşa. De semestrul viitor învăţ din timp." Da, da, în mod cert. Siiiiigur. Categoooooric. Grupul inexistent al studenţilor care-şi învaţă din timp salută studentul care nu, nu-şi va învăţa din timp. Mai bine du-te bă în Jeg şi bucură-te de bere, lasă învăţatu'. Ia-ţi un prieten, sună o gagică, înscrie-te la cursuri de salsa sau plimbă-te cu metroul de la o magistrală la alta până când nu te mai poţi ţine pe picioare. Să ne sesuim cu bine!